| 1.
|
ÎNVOLBUR'A, înv'olbur, vb. I. 1. Tranz. si refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) misca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. si: învolburez] - În + volbură.
Sursă
: DEX'98
(17844)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNVOLBUR'A vb. 1. a (se) învârteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învâltori, (pop.) a (se) vârteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vârtejui. (Marea se ~.) 2. v. agita. Sursă
: Sinonime
( 190315)
- siveco |
| |
| 3.
|
învolbur'a vb., ind. prez. 3 sg. si pl. înv'olbură/învolbure'ază
Sursă
: DOR
(256333)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ÎNVOLBUR//'A pers. 3 se ~'ează intranz. (despre ape, aer) A se misca în vârtejuri; a face volburi; a se învârteji. [Si învolbură] /în + volbură
Sursă
: NODEX
(340668)
- siveco |
| |
| 5.
|
A ÎNVOLBUR//'A ~'ez tranz. 1) A face să se învolbureze. 2) fig. A cuprinde din toate părţile; a învălui. [Si învolbur] /în + volbură
Sursă
: NODEX
(340667)
- siveco |
| |
|
|